Ioan Ciurea s-a născut la 26 aprilie 1878 în oraşul Fălticeni. A terminat cursurile primare şi secundare în oraşul natal,  iar din 1896 până în 1901 a urmat cursurile Şcolii Superioare de Medicină Veterinară din Bucureşti.

   În 1902, a obţinut titlul de medic veterinar, iar în 1905, în urma unui concurs, este numit la Piatra Neamţ, unde îşi începe munca de cercetare. În 1910, a plecat la studii în Germania,  la Berlin şi Koenigsberg, avându-i ca profesori pe  Ostertag şi Max Braun. 

  În 1919, Ioan Ciurea a înfiinţat Catedra de Parazitologie şi inspecţia alimentelor la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti, ocupând prin concurs postul de conferenţiar, apoi din 1922 pe cel de profesor universitar. În acelaşi timp, a pus bazele primului Laborator  de cercetări experimentale pentru studiul viermilor care, în  stare larvară, se găsesc la  peşti,  iar în stare adultă  la  om, mamifere şi păsări. Aici a întemeiat  unul dintre cele mai înzestrate muzee de ihtiologie din  ţară,  colaborând aproape trei decenii cu Grigore Antipa, întemeietorul Muzeului Naţional de Ştiinţe ale Naturii din Bucureşti.

    În perioada 1905-1919, a publicat peste 30 de lucrări, aprofundând studiul peştilor ca gazdă intermediară pentru trematode, ceea ce îl consacră în lumea cercetărilor. Lucrările publicate de profesorul Ciurea în Revista de Medicină Tropicală şi Parazitologie din Liverpool (Anglia) au fost recenzate în toată lumea. Este solicitat de numeroşi profesori din Europa şi Asia pentru  consultări în diverse probleme  de  parazitologie. A fost autorul a sute de lucrări de specialitate, a colaborat şi a făcut schimb de publicaţii, de preparate şi de lucrări ştiinţifice cu diferiţi  biologi  şi  parazitologi din lume,  contemporani cu el. În anul 1922 este ales membru al Societăţii de Helmintologie din Washington.  

    În 1927, devine membru corespondent al Academiei Române, iar  doi ani mai  târziu, în 1929, este ales membru titular al Academiei de Medicină din România. Un an mai târziu, la Congresul de la Padova, este ales membru permanent în Comitetul Internaţional de Parazitologie.  

    În 1933, devine membru titular al Academiei din Halle, în locul rămas vacant  prin moartea profesorului Gheorghe  Marinescu. De asemenea,  a fost mulţi ani preşedintele Societăţii de Biologie din Paris, filiala Bucureşti.

    S-a  sfârşit în anul 1944, lăsând în urmă rezultatele unor cercetări laborioase, încât şi astăzi medicina veterinară (în mod special, parazitologia) foloseşte descoperirile profesorului academician Ioan Ciurea.